Conexiunile cu Literatura Primelor Națiuni din Arctica

Prezentare Generală a Activității

Există numeroase cărți legate de popoarele indigene din Arctica și Subarctica care îi pot ajuta pe elevi să vizualizeze și să înțeleagă mai bine oamenii, istoria lor și prezentul lor. Unele cărți ilustrate scurte pot fi folosite ca lectură cu voce tare pentru întreaga clasă, în timp ce alte cărți mai lungi pot fi folosite ca studii de romane mai ample. În cadrul acestei activități, elevii vor crea un rezumat al intrigii cărții folosind elemente vizuale și descrieri .

Ultima primă dată de Jan Andrews și ilustrații de Ian Wallace. Perfectă pentru vârste între 5 și 10 ani, cartea este despre o tânără fetiță pe nume Eva și comunitatea ei canadiană inuită. Eva învață despre activitatea îndrăzneață și aventuroasă de a culege midii dintr-o peșteră întunecată de pe fundul mării, atunci când refluxează.

Iată câteva exemple de literatură referitoare la populațiile indigene din Arctica și Subarctica:

„Mamă, mă iubești?” de Barbara M. Joosse și ilustrații de Barbara Lavallee. Ideală pentru vârste între 3 și 5 ani, este o poveste dulce despre un copil care întreabă cât de mult este iubită de mama ei inuită.

„Arctica mea 1, 2, 3” de Michael Kusugak este o carte ilustrată colorată pentru clasele K-3, care descrie diferitele animale și resurse din Arctica. Numerele sunt scrise atât în ​​engleză, cât și în inuktitut. Include o secțiune specială la final care detaliază tradițiile poporului inuit.

„Izolată în Arctica: Povestea adevărată a Adei Blackjack, „Femeia Robinson Crusoe” de Peggy Caravantes este o carte excelentă pentru clasele gimnaziale. Este povestea adevărată și incredibilă a Adei Blackjack, o femeie inuită care acceptă să însoțească exploratorii britanici pe insula Wrangel din nordul Siberiei în 1921, deoarece încearcă să câștige bani pentru fiul ei bolnav. Din cauza condițiilor grele, bărbații abandonează călătoria sau mor, iar Blackjack rămâne blocată timp de aproape doi ani, supraviețuind doar prin inteligența și curajul ei.

Prima sanie a lui Kamik de Matilda Sulurayok, o bătrână inuită din Nunavut, Canada, este povestea bazată pe experiențele ei în creșterea iubiților ei câini pentru a deveni câini de sanie puternici și rapizi, care pot călători prin tundră.

„Doar în orașul meu natal: Kisimi Taimaippatut Angirrarijarani” de Angnakuluk și Ippiksaut Friesen (Surori dintr-o comunitate inuită din Nunavut, Canada) este povestea despre cum este să crești într-o comunitate inuită din Nunavut, pornind de la experiențele surorilor, descriind frumos limba și cultura inuită.

„Pescuitul cu bunica” de Susan Avingaq, o inuită din zona Igloolik din Nunavut, Canada, este povestea aventuroasă a unei bunici care își duce cei doi nepoți la pescuit la copcă folosind metode tradiționale inuite pentru a prinde char arctic.

„Când aveam opt ani” de Christy Jordan-Fenton și Margaret Pokiak-Fenton este povestea lui Olemaun, o fetiță de 8 ani care crește cu familia ei inuită în zona arctică. La vârsta de 8 ani, este trimisă la un internat, unde este nerăbdătoare să învețe să citească. Cu toate acestea, o mare parte din timp o petrece făcând munci manuale. Se străduiește să-și păstreze identitatea și atașamentul față de cultura sa, în ciuda hotărârii școlii de a-i frânge spiritul. Cartea este bazată pe experiențele reale ale autoarei Margaret Pokiak-Fenton.

„Nu fata mea” de Christy Jordan-Fenton și Margaret Pokiak-Fenton este continuarea cărții „Când aveam opt ani” și descrie întoarcerea lui Olemaun acasă la familia ei inuită, după o perioadă lungă petrecută la internat. Este încântată să se întoarcă în satul ei, dar descoperă că a uitat atât de mult din tradițiile și limba ei și consideră că este o luptă să aparțină uneia sau altei lumi. Ambele cărți sunt o mărturie emoționantă și inspiratoare a rezistenței spiritului uman.