Identificarea Teme, Motifis și Simboluri

Prezentare Generală a Activității

Teme, simboluri și motive vin în viață când folosești un storyboard. În această activitate, elevii vor identifica teme și simboluri din poezie și vor sprijini alegerile lor cu detalii din text. Infernul lui Dante este un text deosebit de bogat pentru a examina cauza alegorie sale construite meticulos și ei ( în mod frecvent grafic) scriere vizuală.

Teme și imagini pentru a căuta și discuta

Cum o călătorie spirituală reflectă tulburările personale

Lumea proprie a lui Dante a fost inversată cu exilul său din Florența. El va scrie scrisori papalității și altor lideri politici din Florența, încercând să-și recâștige poziția politică și să se întoarcă în oraș. În acest timp, el a avut o mulțime de rău intenție față de dușmanii săi politici și a scris multe în scenele greoaie din Inferno .

Când și-a găsit eforturile respinse, el a început să se îndoiască cum se potrivește cu toate acestea, cu un plan mai mare, expus înaintea lui de Dumnezeu. Întrebându-se despre credința sa, el sa aflat într-o tulburare spirituală care a reflectat și tulburările sale personale. Acest lucru la determinat să încerce să înțeleagă totul printr-o călătorie spirituală, unde speră să ajungă la o înțelegere mai bună a situației sale până la sfârșitul acesteia. Acest lucru se reflectă și în frustrarea sa față de Farinata, care refuză să-i spună unde sunt cunoscuții lor, iar Virgil îl sfătuiește pe Dante că Beatrice (Dragostea Divină) îi va răspunde în curând la toate întrebările.

Motivul vs. Credința

Pe măsură ce Dante ajunge la această răscruce în viața sa, își dă seama că credința singură nu mai este suficientă. El îl invită pe Virgil, care reprezintă rațiunea umană, să-l ajute să-l ghideze prin tulburările cu care se confruntă, astfel încât să ajungă într-un loc mai bun unde iubirea divină sau credința poate să-l preia și să-l îndrume din nou. Virgil oferă elementul Motivului pentru Dante, astfel încât el să poată înțelege de ce s-au întâmplat lucruri și unde păcatele oamenilor le vor lua. Odată ce ajunge la nivelul paradisului pământesc, dragostea divină, sub forma lui Beatrice, îl va conduce pe Dante în ceruri. În acest moment, Virgil trebuie să dispară, deoarece rațiunea umană nu poate înțelege sau coexista cu credința spirituală, spirituală.

Natura păcatului și pedepsirea

Dante organizează nivelele iadului în ordinea a ceea ce crede el că sunt cel mai rău pentru cele mai rele păcate rele. În conformitate cu fiecare păcat, sufletele sunt supuse diferitelor niveluri de pedeapsă. Toți sunt în disperare și plâns de ușurare, dar el își rezervă pedepsele mai dureroase (ca focul) pentru cei mai răi infractori.

În mintea lui Dante, cei mai răi infractori sunt cei care erau trădători față de stăpânii lor, ca Iuda Iscariot, Brutus și Cassius. Acesta este și nivelul în care cititorul îl va găsi pe Lucifer, sau Satana, care a trădat pe Dumnezeu, ridicând o rebeliune împotriva Lui. Dante simte că justiția este servită când este dulce în concordanță cu gravitatea păcatului și când ea reflectă într-un fel natura păcatului. Această contrapasso , sau justiția poetică, este o temă centrală a iadului alegoric al lui Dante.

Motive și simboluri

Cele trei fiare

Cele trei fiare reprezintă Lumea pe care Dante încearcă să o scape. Calea spirituală a neprihănirii sale este blocată de aceste ființe ascunse și are nevoie de rațiunea umană (Virgil) pentru al salva și a-l ajuta să transforme această cale a turbulenței în reconciliere spirituală cu Dumnezeu. Exilul lui Dante este cea mai întunecată zi a lui și el întâmpină dificultăți în găsirea semnificației exilului său în planul mai mare al lui Dumnezeu.

Porțile iadului

Porțile Iadului sunt inscripționate cu cuvintele:

Înlocuirea "I" în prima stanză cu cuvântul "păcat" evidențiază un înțeles mai profund. Păcatul duce la durere, la părăsire, la durere veșnică. Iadul a existat înaintea omului și va exista pentru totdeauna, deoarece pedeapsa păcatului nu se poate termina niciodată. Prin urmare, toate sufletele care intră (cu excepția celor care au o sarcină cerească ca Dante) ar trebui să renunțe la orice speranță de întoarcere; Iadul e veșnic. Sansa lor de a fi "buni" sa incheiat cu moartea.

Virgil

Virgil a fost venerat de oamenii din vremea lui Dante, dar, așa cum se întâmpla adesea cu poeții și scriitorii clasici, oamenii din Evul Mediu trebuiau să reconcilieze marea lucrare a lui Virgil cu lipsa credinței creștine. O modalitate de a ajunge în jurul a fost să căutați sensuri ascunse în scrierile lor.

De exemplu, Virgil a scris odată despre un salvator care ar veni să salveze poporul român. Mulți în vremea lui Dante au luat acest lucru pentru a însemna că Virgil profețea venirea lui Hristos, așa că l-au privit ca pe un om evlavios, care a pierdut adevărata înțelegere care a venit cu creștinismul, mai degrabă decât un păgân rău, fără Dumnezeu.

Ca un coleg de poet, Dante a admirat personal lucrarea lui Virgil și la văzut ca pe o voce a rațiunii într-o lume fără Dumnezeu care nu văzuse încă binecuvântarea creștinismului. Prin urmare, el îl cheamă pe Virgil să fie ghidul său prin multe atracții pe care le va vedea și va experimenta. Explicațiile lui Virgil vor reflecta rațiunea umană și îl vor însoți pe Dante până când dragostea divină nu va mai putea prelua. Dante spune că rațiunea umană nu poate obține decât o persoană până acum în călătoria lor spirituală, iar Credința va trebui să-l ia pe celălalt.